Ceva urla in noapte mutit de frica intunericului,poate e un lup hoinar,poate doar un suflet ratacit.Luna rosiatica coboara peste dealurile innecate de sangele antic,al luptatorilor morti,si parca prevesteste alte lupte grele,ce ne vor macina si distruge neamul.Prea multa filosofie strica,dar prostia acumulata de-alungul veacurilor ne-a facut robi si straini in tara noastra,nici macar nu mai avem curajul sa gandim pentru noi,ci o facem generalizand,nu mai exista mandrie de sine si de neam. Pe vremea cand mai credeam ca sunt uman,am avut cele mai mari dezamagiri si esecuri,acum o spun fara a fii rusinat de situatie: sunt o bestie insetata dupa sange,imi face o placere enorma sa-mi musc din dusmani si nu numai,ador mirosul funebru in lunile de toamna,cand vad ostile dusmane secate de viata,fara pic de vlaga in corpurile secerate de sabiile romanesti,acele sabii care nu ruginesc,ci traiesc vesnic precum mandrul nostru neam.Sunt un strigoi,o naluca sau un ghiavul,dar unul care traiesc aici inca dinainte de decebal,traiesc de la inceputuri si sunt in cautarea celui care va fi in stare sa ma pedepseasca,desi lupt si am omorat pentru tara asta mai multe suflete decat toti ceilalti,nu ma pot scuza,crima este crima.Originile mele nici macar eu nu le cunosc,dar cred ca sunt un inger al morti,si inca unul care a meritat sa fie alungat din Rai…desi daca Dumnezeu iubeste omenirea atat de tare,nu inteleg de ce ii lasa sa treca prin foc si sabie,care sa fie menirea mea…?