Testament
by Veres Robert on Wednesday, February 23, 2011 at 6:11pm
In aceste momente,desi sunt total sanatos,cred....:).la provocarea unui amic deosebit,am decis sa-mi fac testamentul...
Nu as fi crezut,ca este atat de greu,sa imparti averile,dar am sa incerc....
Toata dragostea o impart voua...cu rugamintea sa o ocrotiti,si s-o aratati si altora,ca si versurile astea scrise pe fuga,asternute pe foaie,de catre o minte obosita...
Inima nu mai este a mea,dar daca va fi sa mor,mi-as dori sa aiba ca stapan,un parizian...sa mai simta brizele,si mirosul Senei,sa se plimbe prin Mountrouge si Vanves,iar din inaltimea turnului Eifel sa vada libertatea nebunatica si forfota din jurul metropolei.Serile sa alerge prin parcuri,oprinduse uneori in amintirea mea si a vremurilor bune,cand batea in pieptul meu,cand dragostea mea infinita pentru lume,o ducea in extaz si o supratura ca pe un motor ce urla-n noapte
....
as vrea ca toate cele sa fie donate inspre a salva alte vieti,ar fi o onoare ca lumina ce mi se va stinge,sa aprinda noi flacari in vietile altora,iar ce mai ramane,focul sfant si plin de caldura,sa-l purifice,iar fumul sa ma ridice la cer,doar stie ca ador sa privesc lumea de sus,asa cum iubesc si focul,care toata viata mea a trait in mine,si ardea nebuneste,nu ma lasat o clipa linistita...
...nu plangeti,nu am sa plec niciodata...daca o sa ma lasati,voi incerca sa va vindec sufletele,sa va sterg lacrimile si prin vocea Crivatului sa va cant o doina veche...desi nu o sa ma vedeti,am sa va mangai si am sa va feresc de rau la fiecare pas...
Averea mea sunteti voi,altceva nu mai am de pret...restul sunt doar metale,roti si caramizi,ireale si fara suflet,fara nici macar un pic de valoare,asa cum in viata nu ma interesat aurul sau platina,nici acum sa nu imi faceti monument:) cenusa sa mi-o inprastiati in Mures,ca este si aproape si nici nu va costa mult....
iar de cele banesti,asa de o divina comedia,o las celor care le doresc,sa vezi ce s-or bate nebunii pe nimic:)
Nu as fi crezut,ca este atat de greu,sa imparti averile,dar am sa incerc....
Toata dragostea o impart voua...cu rugamintea sa o ocrotiti,si s-o aratati si altora,ca si versurile astea scrise pe fuga,asternute pe foaie,de catre o minte obosita...
Inima nu mai este a mea,dar daca va fi sa mor,mi-as dori sa aiba ca stapan,un parizian...sa mai simta brizele,si mirosul Senei,sa se plimbe prin Mountrouge si Vanves,iar din inaltimea turnului Eifel sa vada libertatea nebunatica si forfota din jurul metropolei.Serile sa alerge prin parcuri,oprinduse uneori in amintirea mea si a vremurilor bune,cand batea in pieptul meu,cand dragostea mea infinita pentru lume,o ducea in extaz si o supratura ca pe un motor ce urla-n noapte
....
as vrea ca toate cele sa fie donate inspre a salva alte vieti,ar fi o onoare ca lumina ce mi se va stinge,sa aprinda noi flacari in vietile altora,iar ce mai ramane,focul sfant si plin de caldura,sa-l purifice,iar fumul sa ma ridice la cer,doar stie ca ador sa privesc lumea de sus,asa cum iubesc si focul,care toata viata mea a trait in mine,si ardea nebuneste,nu ma lasat o clipa linistita...
...nu plangeti,nu am sa plec niciodata...daca o sa ma lasati,voi incerca sa va vindec sufletele,sa va sterg lacrimile si prin vocea Crivatului sa va cant o doina veche...desi nu o sa ma vedeti,am sa va mangai si am sa va feresc de rau la fiecare pas...
Averea mea sunteti voi,altceva nu mai am de pret...restul sunt doar metale,roti si caramizi,ireale si fara suflet,fara nici macar un pic de valoare,asa cum in viata nu ma interesat aurul sau platina,nici acum sa nu imi faceti monument:) cenusa sa mi-o inprastiati in Mures,ca este si aproape si nici nu va costa mult....
iar de cele banesti,asa de o divina comedia,o las celor care le doresc,sa vezi ce s-or bate nebunii pe nimic:)
.jpg)
No comments:
Post a Comment