Eu....

by Veres Robert on Tuesday, March 1, 2011 at 8:33pm

Deseori aud pe strada: te rog spune-mi parerea ta despre mine,sau macar incearca sa ma descrii in cateva cuvinte,si mi se pare extrem de amuzant , deoarece cautam raspunsuri in alta parte,in loc sa ne uitam in mintile noastre,si sa spunem hotarat "cine esti mai de te ascunzi de mine? "
Hai sa incerc sa fac un autoportret pentru cei care nu ma cunosc,dar si pentru cei care au impresia ca o fac...
Am vazut lumina zilei,undeva intrun octombrie,pe data de 11(numarul meu favorit si norocos),era o vreme rece de toamna(banuiesc) si afara tuna si fulgera(ca si acum ma tem de vremea mare),si cred ca doctorul era o maimuta paroasa si urata(si acum mai am cosmaruri),ma batut peste fundulet si a zis cu mult sarcasm: "scrie-l sus,inca un baiat pe azi"
Am inceput sa-mi testez corzile vocale,si desi asistenta maternala i-a spus mamei mele,ca voi deveni tenor,am incetat repede cu acea capodopera vocala,desi prindea bine in caz de foame sau umezeala in scutec.Mai tarziu am realizat ca e superb sa urli in noapte,la cata atentie primeam,nu e de mirare ca mi-am facut program din el,urletele au ramas si acum,insa ecoul lor s-a schimbat...
...de gradinita nu am avut parte,insa femeile din familie mi-au daruit cei sapte anisori de acasa,si incet incet cresteam(desi mic is si acum),a venit scoala care o iubeam enorm,muscam cu sete din invataturile doamnei educatoare,iar mai apoi al profesorilor... domnul Szabo,proful de istorie mai mult ne facea sa invatam de frica si nu din placere,dar il respect deoarece uneori nu e usor sa rezisti la atatea generatii care sunt in continua schimbare....
pana pe undeva in clasa a saptea ma simteam in largul meu,acolo a intervenit ceva,poate pubertatea,sau prostia,nici acum nu stiu....si am inceput sa ma pun pe invatat...prostii
am incercat sa ma dau mare,sa fiu mai tare,sa fiu mai "bengos",sa intrec toata lumea in toate,asa rapid am fost ca nu vedeam in graba mea cum ma urmareste prostia si preia controlul asupra mea...
la 15-16 ani cand m-am apucat de munca si cursul de Al.publica,m-am mai linistit ,eu da,dar focul ma ardea in continuare si parca aveam limbrici,nu puteam sta locului,generand probleme peste probleme...
dupa aceasta perioada a urmat armata,ma urma indeaproape ,doar ca nu ma ajungea din urma...
am fentato de trei ori,si asa am ajuns sa plec de nebun in Ungaria la 18 ani,singur si fara bani,invatand cea mai grea lectie,singuratatea deplina,pornind pe jos acasa,dupa patru zile nemancate,nespalat si obosit,batjocorit financiar,si cu un moral mai mult decat distrus
...nu uit nici acum drumul de la Lajosmizse pana in Cegled,singur,pe jos si cu o geanta mai mare decat mine,dar si cu nesiguranta si teama,nu stiam unde am sa dorm seara,nici unde e gara sau ceva,eram parasit intre doua paduri...
O doamna m-a vazut si ma primit in familia ei,contracost ....dar alta alternativa nu am avut,am ajuns sa-i iubesc ca si pe familia mea,si ma simteam bine in prezenta lor,  am muncit mai prin toata Ungaria,si am inceput sa invat de-ale constructiilor,o meserie care si acum o practic cu mare placere,desi lasa urme mai adanci in palme decat butoanele tastaturii...
ca in orice poveste a urmat ruperea de familia mea maghiara undeva prin 2005,am revenit in tara ca sa fiu patron,visul fiecarui roman :) tin sa mentionez ca nu mi-a mers,nici nu aveam cum sa fac ceva maret la varsta aia...
dupa esecurile din tara,am decis sa reiau cautarea banilor si a marilor vise,undeva in afara granitelor,indiferent unde...am ajuns prin Austria,Germania,Franta si Suedia,dar simt ca inca nu e scrisa cartea asta,mai e pana la final...
Franta a fost tara care a reusit sa ma acapareze dar si o tara care daca esti slab de nervi te mananca de viu,mai ales viata de Parizian,tentatiile serilor de vara de prin padurea Boulogne-ului,alcoolul ieftin,iarba grasa de marijuana si te miri ce droguri....raliurile in toiul noptii rupti de beti,si scandalurile dintre noi,astia putini....
Tepari romani care ne dadeau de munca,dar dispareau fara a plati deseori terminau in santuri,si nu e loc de mila cand te simti inconjurat si pierdut,cand esti singur inpotriva lor,cand ajungi sa-ti fie teama pentru propria viata,ajungi sa devii cea mai periculoasa arma,si asa am ajuns sa-mi testez limitele uneori la un maxim inacceptabil si pentru mine,disperarea ne face sa ne rusinam cu gandul la faptele noastre,dar eu regret doar ce nu am facut pana acum,nu pot sa-mi regret trecutul,daca nu era cum a fost,nici eu nu as mai fi la fel...
am luat teapa si cu 3500 de euro,iar jegul mai avea curaj sa faca gura de ce vorbim cu sefi francezi sau evrei in engleza,insa pana la urma l-am lasat fara masina,care mai apoi am vandut-o cu 800 de euro....ce mai afacere buna...si noroc ca Dz sa uitat la mine si ma trezit din betie,inainte sa sa-l scap de suferinte pe veci,iar ca un mic detaliu,sa invatati sa nu va-ncredeti in nimeni,dupa ce l-am batut,patronul mi-a dat cutitul in mana si zicea sa-l omor(alta afacere buna)ala mort ,eu la parnaie,santierul terminat pe gratis...
au fost si zile frumoase,acele 24 de zile in Normandia,prin Moyeaux si Achniere,unde peisajul era magnific,sau langa castelul din Chatoudone,unde s-a combinat paranormalul cu realul,renovand un castel vechi,am trait ca intrun film horror/comic...
am revenit in tara cu aceleasi mari vise,dar au esuat din nou,de sarbatorile pascale am avut "deosebita" placere,sa mi se renoveze fata(ruptura si fisura de maxilar),de un parsiv,care doar pe la spate putea sa ma loveasc....cand ii voi plati inapoi,o voi face din fata,vreau sai vad privirea de disperat...
asa...cam doua luni am mancat cu paiul,o luna am avut gura "legata" de doamna doctor Virginas,de la O.M.F. tg.Mures,desi nu am crezut ca o femeie este in stare de asa ceva,ea a reusit la propriu...
cu greu am inceput sa ma recladesc,si a urmat excursia(in interes de serviciu) in Malmo,Goteborg si Ullared in Suedia,ajuns acolo,incepand lucrul greu mi se bloca gura,si atat de tare va nici macar paine nu puteam sa mananc,doar ceaiuri si iaurt,si colac peste pupaza,Jan(seful) spunea pe o maghiara incalcita: nu este criminal goange la ei, dar una sigur era,ca ne-a intepat si pe mine si pe coleg,unflandu-ne de mama noastra si ce sa zic fara asigurari facute,si sa fie poza complecta,ia ghiciti unde a nimerit sa ma intepe?Pai da ,fata,exact unde era rupt...
Acum sunt ok,poate inca cu prea multe kg in minus,dar am sa-mi revin,am renuntat la pacatul dulce al alcolului,si am decis anul trecut sa-mi organizez funeraliile
Da,am decis sa mor,sa nu mai exist in forma aia,care devenea una urata si periculos de agitata,o persoana incontrolabila,si extrem de furioasa(: si acum sunt,dar nici chiar asa :) 
...renasterea cere mari sacrificii,abia acum incep sa fac cunostinta cu mine,o iau cu pasi mici inainte,nu cu graba cea veche.Am ajuns sa vad cat sunt de fragil si cat de repede mi se poate narui lumea mea,dar si cat de repede pot s-o reconstruiesc la nevoie,sentimental am ramas un copil,insa mental am imbatranit :) poate renasterea asta e o metaforizare a maturizarii
Nici eu nu stiu, atat e cert ca ma simt mai bine in pielea mea,si nu mai am nevoie de stimulente ca sa ma exprim,sau ca sa apar ce este al meu,nu ma mai intereseaza ce crede lumea despre mine,credeti-ma mort,sau acceptati-ma asa,nu va las multe optiuni,dar inainte nici voi nu mi-ati oferit...
acum scriu,desi realizez ca nu e nici artistic,nici vreun articol de ziar,e o poveste de viata,asa urata sau frumoasa cum a fost pana acum,ce urmeaza este sau sunt de fapt capitole nescrise inca,ce se astern pe zi ce trece...
asa ca dragii mei, asta am fost,asta sunt,si asta voi fi mereu,sunt greu de inteles dar va multumesc celor care macar incercati :)
cand iubesc o fac sincer,niciodata nu vorbesc doar de dragul de a spune ceva,mai ales daca este vorba despre sentimentele voastre...iar daca uneori sunt comediant este simplu de inteles...teama de a nu esua,teama de a nu mai fi bagat in seama,daca topai,desi detest s-o spun,o fac de emotii,iar daca uneori las impresia ca prea ma grabesc,de fapt nu mai pot de nerabdare....viteza este singura care ma intelege cu adevarat,dar nu aveti de unde stii,ma dezlantui in adevaratul sens doar cand sunt singur...nu as lasa sa vi se-ntample ceva din cauza mea,singur cu ea,ma calmez mai usor in nebunia mea temporara,si simt ca prind aripi(doar politia sa nu ma salte) pot zbura precum Winetou,pe vesnicele campii verzi...