METAMORFOZA
by Veres Robert on Monday, March 14, 2011 at 8:16pm
...ploaia ma face sa ajung departe cu gandul, picurii aceia tandri ma mangaie atat de finut,si se scurg pana in fiecare coltisor al mentalitatii
...sunt eu insumi un picur de apa,ce-ti mangai pielea matasoasa si ma pierd in lacul imens din ochisori tai, sunt picat din cer,si realizez ca timpul pentru mine nu este infinit...
asa cum apar,probabil intr-o zi am sa ma si evapor,in arsita soarelui Cuptor,si din picur am sa ma metamorfozez in lacrima...
lacrima ce abia se prelinge,doar de dragul de a te pune pe ganduri, vreau sa ma vezi,cat sunt de pur si gol,fara tine nu am nimic special,doar cateva componente fara suflet,care se evapora iar,si eu dispar,la fel de sec si amar,ca un vin de strugurei...
eu insumi sunt strugurel,ce ma balacesc in razele soarelui,si accept sa fiu strivit,fermentat,inchis intrun butoi rece si intunecos,doar pentru acea clipa cand ma vei degusta,si voi putea saruta acea gurita iar,si iar la nesfarsit,si as risca ani buni in pivnitele cramei,pentru o secunda...
si sunt secunda care trece ,secunda care iti numara pulsul,secunda care inchide minutul...
sunt minutul in care suspini, un minut nesemnificativ,dar fara de care nici ceasul nu ar mai fi intreg...
si sunt un ceas care ticaie, o adunatura de minute care plang dupa atingerea ta,si daca as putea m-as deregla doar de dragul de a ma atinge si pune la punct
si in lumea asta mare,realizez ca sunt doar un nesemnificativ punct, dar unul vizibil si din spatiu, daca ma gandesc la tine i-mi vine sa sterg acele limite de care stim doar noi, i-mi vine sa ies din spatiu si timp,sa opresc totul la clipele in care i-ti ascult inima, in clipele cand te ating si desi ma port adolescentin, sunt cuprins de extaz si totodata panicat
...timpul mi-e dusman si prieten, dar degeaba ii cer sa se opreasca, eu nu sunt Dumnezeu sa poruncesc ingerilor si elementelor, nu sunt in stare nici macar sa decid in privinta mea...
...eu sunt eu...unul pierdut uneori,unul care desi zambeste mai tot timpul ,i-si mai schimba expresia fetei si trec la unul de descurajare,de iluzie si suparare,dar nu ma supar pe tine,ci persoana mea este cea careia ii zboara sufletul prea inalt,dar uita ca are aripi scurte,eu sunt cel care-mi permit la a visa,ca un inger ar cobora din ceruri ca sa-mi fie alaturi, eu sunt cel care-mi doresc ca inima ta sa bata doar pentru mine,iar timpul sa nu il impart cu lumea, nici cu Dumnezeu...
...si cred ca de as fi Dumnnezeu,as lasa lumea cum e, El ne-a oferit dreptul la libera alegere, si pana la urma ne croim singuri drumul prin oaza numita viata, si eu aleg des,desi nu sunt 100% sigur ca deciziile mele sunt cele corecte, incerc sa multumesc pe toata lumea,uitand ca undeva ascuns in camera stau si eu,si ma uit la mine,cum in bunatatea-mi nebuneasca,uit sa profit de fiecare floare si raza de luna plina, azi am vazut un apus superb,il priveam cu tine in brate,si desi nu ai observat tu erai lumea mea...
Candva , undeva, cineva i-mi spunea ca vorbele pot avea consecinte, dar oare nu este mai usor sa le scriu, i-mi astern sufletul in fata voastra, toata viata mea incape pe o foaie A4, si este usor de descris,
dar nu tine de mine sa ma caracterizez,desi am facut-o de nenumarate ori, si cred ca autocritica poate fi si constructiva...
Hai sa zicem ca sunt aerul,peste tot va sunt alaturi,si va ating cu bunatatea mea nemarginita,cand suferiti de claustrofobie va vin in ajutor,iar cand sunteti in pericol de innec sunt acea "bula" formata inspre a va proteja,si nu va cer nimic in schimb,doar ca atunci cand respirati sa va ganditi ca sunt acolo...si voi fi mereu
acum imi dau seama,cat de neinsemnat pare aerul,daca nu este vizibil...
oare sunt si eu invizibil
...sunt eu insumi un picur de apa,ce-ti mangai pielea matasoasa si ma pierd in lacul imens din ochisori tai, sunt picat din cer,si realizez ca timpul pentru mine nu este infinit...
asa cum apar,probabil intr-o zi am sa ma si evapor,in arsita soarelui Cuptor,si din picur am sa ma metamorfozez in lacrima...
lacrima ce abia se prelinge,doar de dragul de a te pune pe ganduri, vreau sa ma vezi,cat sunt de pur si gol,fara tine nu am nimic special,doar cateva componente fara suflet,care se evapora iar,si eu dispar,la fel de sec si amar,ca un vin de strugurei...
eu insumi sunt strugurel,ce ma balacesc in razele soarelui,si accept sa fiu strivit,fermentat,inchis intrun butoi rece si intunecos,doar pentru acea clipa cand ma vei degusta,si voi putea saruta acea gurita iar,si iar la nesfarsit,si as risca ani buni in pivnitele cramei,pentru o secunda...
si sunt secunda care trece ,secunda care iti numara pulsul,secunda care inchide minutul...
sunt minutul in care suspini, un minut nesemnificativ,dar fara de care nici ceasul nu ar mai fi intreg...
si sunt un ceas care ticaie, o adunatura de minute care plang dupa atingerea ta,si daca as putea m-as deregla doar de dragul de a ma atinge si pune la punct
si in lumea asta mare,realizez ca sunt doar un nesemnificativ punct, dar unul vizibil si din spatiu, daca ma gandesc la tine i-mi vine sa sterg acele limite de care stim doar noi, i-mi vine sa ies din spatiu si timp,sa opresc totul la clipele in care i-ti ascult inima, in clipele cand te ating si desi ma port adolescentin, sunt cuprins de extaz si totodata panicat
...timpul mi-e dusman si prieten, dar degeaba ii cer sa se opreasca, eu nu sunt Dumnezeu sa poruncesc ingerilor si elementelor, nu sunt in stare nici macar sa decid in privinta mea...
...eu sunt eu...unul pierdut uneori,unul care desi zambeste mai tot timpul ,i-si mai schimba expresia fetei si trec la unul de descurajare,de iluzie si suparare,dar nu ma supar pe tine,ci persoana mea este cea careia ii zboara sufletul prea inalt,dar uita ca are aripi scurte,eu sunt cel care-mi permit la a visa,ca un inger ar cobora din ceruri ca sa-mi fie alaturi, eu sunt cel care-mi doresc ca inima ta sa bata doar pentru mine,iar timpul sa nu il impart cu lumea, nici cu Dumnezeu...
...si cred ca de as fi Dumnnezeu,as lasa lumea cum e, El ne-a oferit dreptul la libera alegere, si pana la urma ne croim singuri drumul prin oaza numita viata, si eu aleg des,desi nu sunt 100% sigur ca deciziile mele sunt cele corecte, incerc sa multumesc pe toata lumea,uitand ca undeva ascuns in camera stau si eu,si ma uit la mine,cum in bunatatea-mi nebuneasca,uit sa profit de fiecare floare si raza de luna plina, azi am vazut un apus superb,il priveam cu tine in brate,si desi nu ai observat tu erai lumea mea...
Candva , undeva, cineva i-mi spunea ca vorbele pot avea consecinte, dar oare nu este mai usor sa le scriu, i-mi astern sufletul in fata voastra, toata viata mea incape pe o foaie A4, si este usor de descris,
dar nu tine de mine sa ma caracterizez,desi am facut-o de nenumarate ori, si cred ca autocritica poate fi si constructiva...
Hai sa zicem ca sunt aerul,peste tot va sunt alaturi,si va ating cu bunatatea mea nemarginita,cand suferiti de claustrofobie va vin in ajutor,iar cand sunteti in pericol de innec sunt acea "bula" formata inspre a va proteja,si nu va cer nimic in schimb,doar ca atunci cand respirati sa va ganditi ca sunt acolo...si voi fi mereu
acum imi dau seama,cat de neinsemnat pare aerul,daca nu este vizibil...
oare sunt si eu invizibil
.jpg)
No comments:
Post a Comment