Poveste:)
by Veres Robert on Thursday, March 10, 2011 at 7:31pm
Era candva un baietel care se plimba prin catune intunecoase,ascunse de vederea lumi,ii placea singuratatea,asa era sigur ca nu va fi ranit,parasit sau inselat...nici macar la soare nu se uita stiind ca si el intro zi il va trada...
Dumnezeu a dat ca si in povestea Micului print,sa intalneasca o floare...
atat de frumoasa si pura era,ca sa indragostit la prima vedere,la vederea ei i se umflau venele de sangele grabit spre inima agitata,mintea i se-ncetosa si intra intr-o stare inexplicabila,ca dupa cateva pastile de extasy,cand totul ti se pare ok,desi nu este asa...
A inceput sa-si redecoreze lumea,a daramat ziduri si a facut usi ca sa fie mai usor de intrat in ea,a colorat peretii si a distrus monotonia alb-neagra,era ca si cum zbura precum o randunica fericita,si plina de sperante in ploaia calda de mai.
Floarea se simtea bine alaturi de el,fiind admirata si iubita(cine nu ar faceo),dar a uitat sa-i spuna ca florile sunt admirate de toti,nu poti sa spui ca un trandafir este al tau,deoarece toata lumea iubeste trandafiri,si mierea asta dulce,sentimentele astea calde l-au facut sa fie dezinteresat de lume,si sa priveasca viata in ansamblu...
Cum treceau zilele,el devenea tot mai dependent de floare,si avea si motive,era una speciala,poate chiar pe cale de disparitie,trecand prin curtile altora gasea mai mereu alte flori,dar nici una nu-i mai trezea interesul in acel fel.....
Intro zi cand sa trezit buimac,a observat ca ea nu mai era acolo pentru el,s-a simtit tradat dar stia ca nu are motive,desi toate indiciile conduceau acolo...
asa a ajuns acel baiat sa-si deschida inima,sufletul si mintea,iar acum,undeva acolo in lumea lui, se gandeste daca merita vreo floare sa i se ofere chiar asa de mult,sau daca el a meritat ca sa cunoasca asa o minunatie,in orice caz, a fost o minune frumoasa si placuta,si mai este si azi...iar daca nu se intampla,taranul asta prost nu va mai povestea,si sfatuia,aveti mare grija cu dragostea,poate construi imperii dar la fel de usor sa darame lumi intregi,si nu uitati,nu traiti cu adevarat daca nu riscati.
Dumnezeu a dat ca si in povestea Micului print,sa intalneasca o floare...
atat de frumoasa si pura era,ca sa indragostit la prima vedere,la vederea ei i se umflau venele de sangele grabit spre inima agitata,mintea i se-ncetosa si intra intr-o stare inexplicabila,ca dupa cateva pastile de extasy,cand totul ti se pare ok,desi nu este asa...
A inceput sa-si redecoreze lumea,a daramat ziduri si a facut usi ca sa fie mai usor de intrat in ea,a colorat peretii si a distrus monotonia alb-neagra,era ca si cum zbura precum o randunica fericita,si plina de sperante in ploaia calda de mai.
Floarea se simtea bine alaturi de el,fiind admirata si iubita(cine nu ar faceo),dar a uitat sa-i spuna ca florile sunt admirate de toti,nu poti sa spui ca un trandafir este al tau,deoarece toata lumea iubeste trandafiri,si mierea asta dulce,sentimentele astea calde l-au facut sa fie dezinteresat de lume,si sa priveasca viata in ansamblu...
Cum treceau zilele,el devenea tot mai dependent de floare,si avea si motive,era una speciala,poate chiar pe cale de disparitie,trecand prin curtile altora gasea mai mereu alte flori,dar nici una nu-i mai trezea interesul in acel fel.....
Intro zi cand sa trezit buimac,a observat ca ea nu mai era acolo pentru el,s-a simtit tradat dar stia ca nu are motive,desi toate indiciile conduceau acolo...
asa a ajuns acel baiat sa-si deschida inima,sufletul si mintea,iar acum,undeva acolo in lumea lui, se gandeste daca merita vreo floare sa i se ofere chiar asa de mult,sau daca el a meritat ca sa cunoasca asa o minunatie,in orice caz, a fost o minune frumoasa si placuta,si mai este si azi...iar daca nu se intampla,taranul asta prost nu va mai povestea,si sfatuia,aveti mare grija cu dragostea,poate construi imperii dar la fel de usor sa darame lumi intregi,si nu uitati,nu traiti cu adevarat daca nu riscati.
.jpg)
No comments:
Post a Comment