Japanese martial art's

I want to see Japan alive

Unul din tarile care ne-a daruit mai mult decat ne putem imagina,I love Japan!

Romania de ieri azi si maine!

   Mergand pe strada sunt oprit de un copil,care nici macar nu se rusineaza sau teme,ma intreaba tare si hotarat daca doresc marijuana,extazi sau eventual o biluta de heroina:"dar baiatu,incearca macar sa vezi,ca e marfa buna".fara sa vreau am intrat in discutii cu el,zicea ca marfa trece prin Vama Romana,ascunsa in jucarii si etc.,iar de caini nu se pune problema ca-si au oamenii de baza,orarul prestabilit si asa mai departe.Nu am intrat mai adnc in tema,asta ar trebui sa faca politia si restul institutiilor abilitate,destul de multe la numar,dar cu o impotenta accentuata in ce priveste luarea de decizii si mai ales in operare.O alta zi,alta localitate,si nu stiu cine,ma abordeaza la fel de calm,scoate un uzzi si-mi spune ca vinde la reducere,incarcator modificat si dupa preferinte daca astept doua zile i-mi face rost si de amortizor,pretul era 400 de euro,dar fac pariu ca mai lasa din pret.O alta tema,la care politia este ineficienta si poate dezinteresata,crimele sunt mai interesante,mai ales daca sunt facute de adolescenti drogati,prin discoteci,unde daca stiu eu bine nu ar avea drept de intrare cei sub 18 ani.Sau macar de ar avea un buletin valabil,nu doar certificat de nastere de 11-12 ani.In general daca se intampla un scandal la vreun club oarecare,politia apare ultima,prima e salvarea,iar cei afectati,daca nu le ajunge bataia si batjocura,mai sunt tinuti si la declaratii,ca "inculpatii"isi iau talpasita dupa actiune.
Politica romana spune ca nu e prost cine ia,ci care da,eu cred ca este tocmai invers,prost e care sta sa ia bataie,pentru niste cauze chiar banale,ca o tarfa care te abordeaza pe calea Sighisoarei,si daca nu o bagi in seama,se prea poate ca "pestele" sa discute intre doi pumni si patru ochi,undeva intre niste tufisuri de mult alese pentru filajul clientilor prosti.
I-mi mai vine in minte o faza de acum cativa ani,eram mai bijbiric si tinerel,mergand in piata de vechituri din Reghin,am avut o experienta destul de tulburatoare,dupa ce am cumparat o undita,am fost abordat de un cetatean de etnie rrrroma,care i-mi spunea sa-i dau tot ce am,ca de nu i-mi fura si bicicleta si bani,oamenii din jur desi se uitau la noi si stiau despre ce este vorba,desi le aruncam priviri care cereau ajutor,nimeni nu a intervenit,nici macar cu o vorba,intr-un tarziu vazand ca nu ma dau batut a plecat amenintandu-ma ca ne v-om mai intalni. Acel moment a fost unul marcant,unul in care mi-am jurat ca nu o sa fiu ca lumea din jur,unul in care mi-am jurat ca voi ajuta intotdeauna pe cei aflati in dificultate si o fac si acum prin randurile astea,si prin sangele care mi l-am varsat deseori pentru necunoscuti,si desi nu mi-a multumit niciunul,aveam eu o stare interioara satisfacuta,stiam ca nu sunt ca restul,cei care se uitau la mine dar nu-i interesa semnalul meu de S.O.S.

I want to see Japan alive

One country,many nations,so beautiful culture and kind people.Love you all!

JAPAN

I love you Japan and Japanese people

God will take care of all of you!

Japan

My heart is here for all of you,and i cry when i think about that horible dezaster,i want to keep you all in my arms,and touch you'r souls whit  goodness and peace,I hope Budha,God,Allah...all of tham,will take care of you,love you all...
あなたを愛して、すべての

japan

JAPONIA

by Veres Robert on Tuesday, March 15, 2011 at 8:31pm

o lume de papura si crengi, indoite in vantul nebun, apa oglindind cristalele din a mea privire, si suspinul ce mi se ridica spre cer ca o ruga la Dumnezeu, Japonia e in lacrimi ,iar inima i-mi plange alaturi de ea.
Vad o natie lovita de blestemul naturii dezlantuite, niste oameni care desi ingenunchiati de soarta, se zbat sa-si caute familiile pierdute, incearca disperati sa inoate la malul,ce a mai ramas dupa tsunami, si acolo da de cadavre si mai recent radiatii, nu pot ramane indiferent la durerea lor, doar sunt om si ma pun in locul lor...
as vrea sa le fiu alaturi,sa strang in brate acele mici suflete,sa le sterg lacrimile si sa le ofer umarul si inima...
Japonia,tara care a crescut in inima mea respect,onoare si mandrie fata de umanitatea noastra,tara care m-a invatat ca pentru lucruri marete este nevoie de timp,si calea samurailor necesita suflet si nu sabie,tara in care florile ciresului sunt mai apreciate decat fructul in sine...
ei sufera acum,dar stiu ca Budha doar ii incearca,si se vor renaste din cenusa ce ramane in urma dezastrelor.
Nici el nu poate fii atat de nemilos incat sa-i pedepseasca pentru pacatele unei planete intregi...
Dumnezeu sa va aibe in paza dragii mei,sa va mangaie fetele si inimile cu zile mai bune,si noi va suntem alaturi...
私たちはあなたを愛して

Metamorfoza

METAMORFOZA

by Veres Robert on Monday, March 14, 2011 at 8:16pm

...ploaia ma face sa ajung departe cu gandul, picurii aceia tandri ma mangaie atat de finut,si se scurg pana in fiecare coltisor al mentalitatii
...sunt eu insumi un picur de apa,ce-ti mangai pielea matasoasa si ma pierd in lacul imens din ochisori tai, sunt picat din cer,si realizez ca timpul pentru mine nu este infinit...
asa cum apar,probabil intr-o zi am sa ma si evapor,in arsita soarelui Cuptor,si din picur am sa ma metamorfozez in lacrima...
lacrima ce abia se prelinge,doar de dragul de a te pune pe ganduri, vreau sa ma vezi,cat sunt de pur si gol,fara tine nu am nimic special,doar cateva componente fara suflet,care se evapora iar,si eu dispar,la fel de  sec si amar,ca un vin de strugurei...
eu insumi sunt strugurel,ce ma balacesc in razele soarelui,si accept sa fiu strivit,fermentat,inchis intrun butoi rece si intunecos,doar pentru acea clipa cand ma vei degusta,si voi putea saruta acea gurita iar,si iar la nesfarsit,si as risca ani buni in pivnitele cramei,pentru o secunda...
si sunt secunda care trece ,secunda care iti numara pulsul,secunda care inchide minutul...
sunt minutul in care suspini, un minut nesemnificativ,dar fara de care nici ceasul nu ar mai fi intreg...
si sunt un ceas care ticaie, o adunatura de minute care plang dupa atingerea ta,si daca as putea m-as deregla doar de dragul de a ma atinge si pune la punct
si in lumea asta mare,realizez ca sunt doar un nesemnificativ punct, dar unul vizibil si din spatiu, daca ma gandesc la tine i-mi vine sa sterg acele limite de care stim doar noi, i-mi vine sa ies din spatiu si timp,sa opresc totul la clipele in care i-ti ascult inima, in clipele cand te ating si desi ma port adolescentin, sunt cuprins de extaz si totodata panicat
...timpul mi-e dusman si prieten, dar degeaba ii cer sa se opreasca, eu nu sunt Dumnezeu sa poruncesc ingerilor si elementelor, nu sunt in stare nici macar sa decid in privinta mea...
...eu sunt eu...unul pierdut uneori,unul care desi zambeste mai tot timpul ,i-si mai schimba expresia fetei si trec la unul de descurajare,de iluzie si suparare,dar nu ma supar pe tine,ci persoana mea este cea careia ii zboara sufletul prea inalt,dar uita ca are aripi scurte,eu sunt cel care-mi permit la a visa,ca un inger ar cobora din ceruri ca sa-mi fie alaturi, eu sunt cel care-mi doresc ca inima ta sa bata doar pentru mine,iar timpul sa nu il impart cu lumea, nici cu Dumnezeu...
...si cred ca de as fi Dumnnezeu,as lasa lumea cum e, El ne-a oferit dreptul la libera alegere, si pana la urma ne croim singuri drumul prin oaza numita viata, si eu aleg des,desi nu sunt 100% sigur ca deciziile mele sunt cele corecte, incerc sa multumesc pe toata lumea,uitand ca undeva ascuns in camera stau si eu,si ma uit la mine,cum in bunatatea-mi nebuneasca,uit sa profit de fiecare floare si raza de luna plina, azi am vazut un apus superb,il priveam cu tine in brate,si desi nu ai observat tu erai lumea mea...
Candva , undeva, cineva i-mi spunea ca vorbele pot avea consecinte, dar oare nu este mai usor sa le scriu, i-mi astern sufletul in fata voastra, toata viata mea incape pe o foaie A4, si este usor de descris,
dar nu tine de mine sa ma caracterizez,desi am facut-o de nenumarate ori, si cred ca autocritica poate fi si constructiva...
Hai sa zicem ca sunt aerul,peste tot va sunt alaturi,si va ating cu bunatatea mea nemarginita,cand suferiti de claustrofobie va vin in ajutor,iar cand sunteti in pericol de innec sunt acea "bula" formata inspre a va proteja,si nu va cer nimic in schimb,doar ca atunci cand respirati sa va ganditi ca sunt acolo...si voi fi mereu
acum imi dau seama,cat de neinsemnat pare aerul,daca nu este vizibil...
oare sunt si eu invizibil

Poveste:)

by Veres Robert on Thursday, March 10, 2011 at 7:31pm

Era candva un baietel care se plimba prin catune intunecoase,ascunse de vederea lumi,ii placea singuratatea,asa era sigur ca nu va fi ranit,parasit sau inselat...nici macar la soare nu se uita stiind ca si el intro zi il va trada...
Dumnezeu a dat ca si in povestea Micului print,sa intalneasca o floare...
atat de frumoasa si pura era,ca sa indragostit la prima vedere,la vederea ei i se umflau venele de sangele grabit spre inima agitata,mintea i se-ncetosa si intra intr-o stare inexplicabila,ca dupa cateva pastile de extasy,cand totul ti se pare ok,desi nu este asa...
A inceput sa-si redecoreze lumea,a daramat ziduri si a facut usi ca sa fie mai usor de intrat in ea,a colorat peretii si a distrus monotonia alb-neagra,era ca si cum zbura precum o randunica fericita,si plina de sperante in ploaia calda de mai.
Floarea se simtea bine alaturi de el,fiind admirata si iubita(cine nu ar faceo),dar a uitat sa-i spuna ca florile sunt admirate de toti,nu poti sa spui ca un trandafir este al tau,deoarece toata lumea iubeste trandafiri,si mierea asta dulce,sentimentele astea calde l-au facut sa fie dezinteresat de lume,si sa priveasca viata in ansamblu...
Cum treceau zilele,el devenea tot mai dependent de floare,si avea si motive,era una speciala,poate chiar pe cale de disparitie,trecand prin curtile altora gasea mai mereu alte flori,dar nici una nu-i mai trezea interesul in acel fel.....
Intro zi cand sa trezit buimac,a observat ca ea nu mai era acolo pentru el,s-a simtit tradat dar stia ca nu are motive,desi toate indiciile conduceau acolo...
asa a ajuns acel baiat sa-si deschida inima,sufletul si mintea,iar acum,undeva acolo in lumea lui, se gandeste daca merita vreo floare sa i se ofere chiar asa de mult,sau daca el a meritat ca sa cunoasca asa o minunatie,in orice caz, a fost o minune frumoasa si placuta,si mai este si azi...iar daca nu se intampla,taranul asta prost nu va mai povestea,si sfatuia,aveti mare grija cu dragostea,poate construi imperii dar la fel de usor sa darame lumi intregi,si nu uitati,nu traiti cu adevarat daca nu riscati.

Intre miere si rahat

Ma plimb pe strada si nu pot sa trec cu vederea anumite aspecte care infrumuseteaza sau distrug orasele tarii asteia,care ca potential ar fi undeva la inaltime,dar ca realizari si noi proiecte este deja demult consumata...
Primariile se straduiesc...chiar vad si la nivel de Reghin ca sa miscat treaba cat de cat,parcul este frumos,strazile au pavaj,s-au mai reparat drumurile....pana la urma cateva lucruri frumoase,dar daca e sa ma uit mai bine uneori nu sunt doar edili vinovati,ci si cetatenii astia animalici,care bubuie de prostie interioara,dar care se exteriorizeaza si mare pacat ca nu le sunt aproape cu o bata de base ball,sa-i mai calmez din magaria lor....care au o satisfactie enorma sa distruga telefoanele publice,sa rupa florile,sa atace fetitele si copilasi, sa le fure telefoanele si ce ma deranjeaza si mai mult sunt gunoaiele de pe strada,si nu vorbesc despre ele la propriu,ci despre sugacii aia care arunca si din masina afara totul,aia care lipesc guma pe scaunele autobuzelor,sau si mai rau mortii aia de zombi care ne sparg pubelele,crezand ca asa vor construi un mediu apropiat de casile si curtile lor.Ca doar asa mi-i imaginez,tarandu-se prin gunoi si dormind alaturi de sobolani,ca si acest animal grotesc este un efect secundar al unei societati infecte,care se balaceste in alte mizerii si "bunatati" ale noastre.
 Poate ca unui orb ii este mai bine....nu trebuie sa vada toate nedreptatile,mizeria si nici durerea ce ne inconjoare,altii se amagesc ca e superba lumea asta,probabil langa un semineu,undeva in Hawai in vacanta,vreunui escu oarecare,cu tarfa,sau scuze amanta ca tarfa o tine in tara,sa nu afle amanta de ea,dar noi astia care nu suntem orbi,vedem si incercam sa stergem din astea cu o radiera imaginabila,dar este imposibil.
Si mergand asa pe strada ma intreaba cineva: Dar ce te doare-n pula fraere,e tara ta?
Nu detin nimic in afara de cateva chestii personale si o bucatica de teren,si nu,nu este tara mea,dar este "habitatul" meu ,pana si animalele cauta sa-si imbunatateasca conditiile in care traesc,dar asta  este un alt subiect,animalele sunt mai bune la propriu decat animalele de oameni...
Am trait o viata in minciuna,o viata in care am ajuns sa ma mint singur,si una in care minciuna era atat de reala,ca si vorbea cu mine...acum ca incep sa spun adevaruri fara a ma durea in tenisi mei chinezesti de doi bani sau in pula ascunsa intrun blug cumparat de la kil,vine cate un taraie pulist sau bulangiu sa-mi explice de viata si patriotism...
Patriotismul a facut mai multe victime decat majoritatea bolilor venerice laolalta,daca mureau de sifilis cati au murit condusi in lupta de idealurile unor bulangii,am fii pe cale de disparitie,Stefan cel Mare si restul etc. etc. mandria tarii romanesti,au distrus mii de familii de romani,ca sa opreasca turci,si acum am vandut tara pe gratis,cu ce rost  aperi metri patrati de tara,cand ai un continent intreg unde sa traesti?Cati mai aveti convingerea ca pe Base il doare sub chipiu ala de marinar obosit ,sau ne mai fraereste Marko cu Frunda si Vadim sa mai facem niste lupte de strada,pe faze de genul,Ardealul e al meu?
Cu cea mai mare placere as lua toate partidele in pula,si ungureste si romaneste,doar asa din placerea de a le da o m...e sanatoasa,ca la figurat noi ne-am supt cand au ajuns la putere,dar indiferent de cine ne guverneaza, ca toti is acolo,si toti au partea lor de vina...
Hai sa vorbesc asa pe scurt de institutia romana "e de cacaooo",hai sa vorbim de politie: nu are putere,ia sa vad biserica: magie alba combinata cu voodoo ,mai toti astia ne conduc de nas,iar noi tragem din umar si mai bagam duma eterna,"hai ma ca e romania aici"
Ah si era sa uit de autonomia Maghiara,iar eu is maghiar .....,dar ma fut in teritoriile voastre de incuiati mintal ce sunteti,va trebuie ardeal?Faceti curat pe strazi si dupa sa visati la autonomii,ca altfel riscati sa extindeti groapa de gunoi din care tot incercati sa inotati la mal....

democratia falsa

   Traim o democratie care estetic arata ca o fata de 16 ani,dar la interior e putrezit ca o mumie,acelasi ex. comunisti incearca sa spuna vorbe mari despre libertatea care ne-au oferito dupa 89,dar de fapt traim acelasi haos,insa in alti parametri,acum poti pleca peste granita,dar nu ai bani de vacanta,acum nu mai stau la rand dupa lapte,am marketuri pline de bunatati,si curg balele dupa ele,dar iar ma lovesc de bani,de Dacia nu lungesc subiectul,avem acum multe variante,dar si taxe si un pret la carburant de ne seaca,si ne fac pietoni fara voia noastra.E interesant cum se preceda astia cu escu,dela ceaus-escu,constantin,ili,si mai noul nostru capitan de vapor esuat,bas-escu, analizand numele si deja imi vine sa vomit,ce pula mea de tara,sa-mi scuzati expresia poate sa voteze asa tampit,si stati... se prevede in departare o noua alegere,dar ce nume frumoaseeeeee,Anton-escu oare sa fie urmatorul sef de clan?Mai oameni buni dar ne batem joc de viitorul si de viata noastra?Sau hop,vine din urma si diacon-escu,si senzational oameni buni,cu Elodia de brat!

Protejati catelusi, protejati noile generatii si protejati viitorul...

Buna ziua va doresc, tuturor iubitorilor de frumos, natura si in special catelusi...despre ei este vorba si despre euthanasie...
Despre tara in care parlamentarii, ar avea despre ce sa discute, dar ei cauta sa distruga si acele mici sentimente pure din noi, in mintile lor prealuminate au crezut ca daca o sa adopte legea euthanasiei, v-or scapa de problema cainilor, insa ei cauta doar sa ne arunce praf in ochi,asta e asa o pupincureala fata de barbarii care sunt de acord cu ei,atata vreme cat nu se cheltuie bani pe sterilizare si ...cred eu....scolirea populatiei,pot euthanasia cati catelusi vor,ca azi or disparea de pe strazi,iar maine apar altii,dar eu le pun o intrebare,de ce nu euthanasiaza si aurolaci,cersetori,hoti si pana si bannerele politice,la urma urmei aceste cateva chestii,ma deranjeaza mai tare,decat un puiut cu ochisori mari,care-l pot mangaia in trecere spre market,iar cei care sunteti muscati,sorry,dar catelusi simt magaria si prostia,pe mine de ce nu ma musca pericolele astea sociale? La noi toti cauta solutii rapide,dar fara efect,si mai bine si-ar vedea de ale lor,cum sa ne mai fure,distruga si innece in datorii.

Lasati catelusi sa traiasca, implor pe cei care au posibilitate sa semneze petitia si sa faca tot ce este posibil!
 http://www.facebook.com/adoptiicaini
 
'

Eu....

by Veres Robert on Tuesday, March 1, 2011 at 8:33pm

Deseori aud pe strada: te rog spune-mi parerea ta despre mine,sau macar incearca sa ma descrii in cateva cuvinte,si mi se pare extrem de amuzant , deoarece cautam raspunsuri in alta parte,in loc sa ne uitam in mintile noastre,si sa spunem hotarat "cine esti mai de te ascunzi de mine? "
Hai sa incerc sa fac un autoportret pentru cei care nu ma cunosc,dar si pentru cei care au impresia ca o fac...
Am vazut lumina zilei,undeva intrun octombrie,pe data de 11(numarul meu favorit si norocos),era o vreme rece de toamna(banuiesc) si afara tuna si fulgera(ca si acum ma tem de vremea mare),si cred ca doctorul era o maimuta paroasa si urata(si acum mai am cosmaruri),ma batut peste fundulet si a zis cu mult sarcasm: "scrie-l sus,inca un baiat pe azi"
Am inceput sa-mi testez corzile vocale,si desi asistenta maternala i-a spus mamei mele,ca voi deveni tenor,am incetat repede cu acea capodopera vocala,desi prindea bine in caz de foame sau umezeala in scutec.Mai tarziu am realizat ca e superb sa urli in noapte,la cata atentie primeam,nu e de mirare ca mi-am facut program din el,urletele au ramas si acum,insa ecoul lor s-a schimbat...
...de gradinita nu am avut parte,insa femeile din familie mi-au daruit cei sapte anisori de acasa,si incet incet cresteam(desi mic is si acum),a venit scoala care o iubeam enorm,muscam cu sete din invataturile doamnei educatoare,iar mai apoi al profesorilor... domnul Szabo,proful de istorie mai mult ne facea sa invatam de frica si nu din placere,dar il respect deoarece uneori nu e usor sa rezisti la atatea generatii care sunt in continua schimbare....
pana pe undeva in clasa a saptea ma simteam in largul meu,acolo a intervenit ceva,poate pubertatea,sau prostia,nici acum nu stiu....si am inceput sa ma pun pe invatat...prostii
am incercat sa ma dau mare,sa fiu mai tare,sa fiu mai "bengos",sa intrec toata lumea in toate,asa rapid am fost ca nu vedeam in graba mea cum ma urmareste prostia si preia controlul asupra mea...
la 15-16 ani cand m-am apucat de munca si cursul de Al.publica,m-am mai linistit ,eu da,dar focul ma ardea in continuare si parca aveam limbrici,nu puteam sta locului,generand probleme peste probleme...
dupa aceasta perioada a urmat armata,ma urma indeaproape ,doar ca nu ma ajungea din urma...
am fentato de trei ori,si asa am ajuns sa plec de nebun in Ungaria la 18 ani,singur si fara bani,invatand cea mai grea lectie,singuratatea deplina,pornind pe jos acasa,dupa patru zile nemancate,nespalat si obosit,batjocorit financiar,si cu un moral mai mult decat distrus
...nu uit nici acum drumul de la Lajosmizse pana in Cegled,singur,pe jos si cu o geanta mai mare decat mine,dar si cu nesiguranta si teama,nu stiam unde am sa dorm seara,nici unde e gara sau ceva,eram parasit intre doua paduri...
O doamna m-a vazut si ma primit in familia ei,contracost ....dar alta alternativa nu am avut,am ajuns sa-i iubesc ca si pe familia mea,si ma simteam bine in prezenta lor,  am muncit mai prin toata Ungaria,si am inceput sa invat de-ale constructiilor,o meserie care si acum o practic cu mare placere,desi lasa urme mai adanci in palme decat butoanele tastaturii...
ca in orice poveste a urmat ruperea de familia mea maghiara undeva prin 2005,am revenit in tara ca sa fiu patron,visul fiecarui roman :) tin sa mentionez ca nu mi-a mers,nici nu aveam cum sa fac ceva maret la varsta aia...
dupa esecurile din tara,am decis sa reiau cautarea banilor si a marilor vise,undeva in afara granitelor,indiferent unde...am ajuns prin Austria,Germania,Franta si Suedia,dar simt ca inca nu e scrisa cartea asta,mai e pana la final...
Franta a fost tara care a reusit sa ma acapareze dar si o tara care daca esti slab de nervi te mananca de viu,mai ales viata de Parizian,tentatiile serilor de vara de prin padurea Boulogne-ului,alcoolul ieftin,iarba grasa de marijuana si te miri ce droguri....raliurile in toiul noptii rupti de beti,si scandalurile dintre noi,astia putini....
Tepari romani care ne dadeau de munca,dar dispareau fara a plati deseori terminau in santuri,si nu e loc de mila cand te simti inconjurat si pierdut,cand esti singur inpotriva lor,cand ajungi sa-ti fie teama pentru propria viata,ajungi sa devii cea mai periculoasa arma,si asa am ajuns sa-mi testez limitele uneori la un maxim inacceptabil si pentru mine,disperarea ne face sa ne rusinam cu gandul la faptele noastre,dar eu regret doar ce nu am facut pana acum,nu pot sa-mi regret trecutul,daca nu era cum a fost,nici eu nu as mai fi la fel...
am luat teapa si cu 3500 de euro,iar jegul mai avea curaj sa faca gura de ce vorbim cu sefi francezi sau evrei in engleza,insa pana la urma l-am lasat fara masina,care mai apoi am vandut-o cu 800 de euro....ce mai afacere buna...si noroc ca Dz sa uitat la mine si ma trezit din betie,inainte sa sa-l scap de suferinte pe veci,iar ca un mic detaliu,sa invatati sa nu va-ncredeti in nimeni,dupa ce l-am batut,patronul mi-a dat cutitul in mana si zicea sa-l omor(alta afacere buna)ala mort ,eu la parnaie,santierul terminat pe gratis...
au fost si zile frumoase,acele 24 de zile in Normandia,prin Moyeaux si Achniere,unde peisajul era magnific,sau langa castelul din Chatoudone,unde s-a combinat paranormalul cu realul,renovand un castel vechi,am trait ca intrun film horror/comic...
am revenit in tara cu aceleasi mari vise,dar au esuat din nou,de sarbatorile pascale am avut "deosebita" placere,sa mi se renoveze fata(ruptura si fisura de maxilar),de un parsiv,care doar pe la spate putea sa ma loveasc....cand ii voi plati inapoi,o voi face din fata,vreau sai vad privirea de disperat...
asa...cam doua luni am mancat cu paiul,o luna am avut gura "legata" de doamna doctor Virginas,de la O.M.F. tg.Mures,desi nu am crezut ca o femeie este in stare de asa ceva,ea a reusit la propriu...
cu greu am inceput sa ma recladesc,si a urmat excursia(in interes de serviciu) in Malmo,Goteborg si Ullared in Suedia,ajuns acolo,incepand lucrul greu mi se bloca gura,si atat de tare va nici macar paine nu puteam sa mananc,doar ceaiuri si iaurt,si colac peste pupaza,Jan(seful) spunea pe o maghiara incalcita: nu este criminal goange la ei, dar una sigur era,ca ne-a intepat si pe mine si pe coleg,unflandu-ne de mama noastra si ce sa zic fara asigurari facute,si sa fie poza complecta,ia ghiciti unde a nimerit sa ma intepe?Pai da ,fata,exact unde era rupt...
Acum sunt ok,poate inca cu prea multe kg in minus,dar am sa-mi revin,am renuntat la pacatul dulce al alcolului,si am decis anul trecut sa-mi organizez funeraliile
Da,am decis sa mor,sa nu mai exist in forma aia,care devenea una urata si periculos de agitata,o persoana incontrolabila,si extrem de furioasa(: si acum sunt,dar nici chiar asa :) 
...renasterea cere mari sacrificii,abia acum incep sa fac cunostinta cu mine,o iau cu pasi mici inainte,nu cu graba cea veche.Am ajuns sa vad cat sunt de fragil si cat de repede mi se poate narui lumea mea,dar si cat de repede pot s-o reconstruiesc la nevoie,sentimental am ramas un copil,insa mental am imbatranit :) poate renasterea asta e o metaforizare a maturizarii
Nici eu nu stiu, atat e cert ca ma simt mai bine in pielea mea,si nu mai am nevoie de stimulente ca sa ma exprim,sau ca sa apar ce este al meu,nu ma mai intereseaza ce crede lumea despre mine,credeti-ma mort,sau acceptati-ma asa,nu va las multe optiuni,dar inainte nici voi nu mi-ati oferit...
acum scriu,desi realizez ca nu e nici artistic,nici vreun articol de ziar,e o poveste de viata,asa urata sau frumoasa cum a fost pana acum,ce urmeaza este sau sunt de fapt capitole nescrise inca,ce se astern pe zi ce trece...
asa ca dragii mei, asta am fost,asta sunt,si asta voi fi mereu,sunt greu de inteles dar va multumesc celor care macar incercati :)
cand iubesc o fac sincer,niciodata nu vorbesc doar de dragul de a spune ceva,mai ales daca este vorba despre sentimentele voastre...iar daca uneori sunt comediant este simplu de inteles...teama de a nu esua,teama de a nu mai fi bagat in seama,daca topai,desi detest s-o spun,o fac de emotii,iar daca uneori las impresia ca prea ma grabesc,de fapt nu mai pot de nerabdare....viteza este singura care ma intelege cu adevarat,dar nu aveti de unde stii,ma dezlantui in adevaratul sens doar cand sunt singur...nu as lasa sa vi se-ntample ceva din cauza mea,singur cu ea,ma calmez mai usor in nebunia mea temporara,si simt ca prind aripi(doar politia sa nu ma salte) pot zbura precum Winetou,pe vesnicele campii verzi...